Cuntu (30.11-02.12.2012)

  In week-endul cu Sf.Andrei si 1 Decembrie, fiind zile libere nu le putea rata si am hotarat sa plecam la statia meteo Cuntu cu gandul sa stam 2 nopti si sa vedem daca putem sa urcam pe Vf.Tarcu.

  Vineri 30.12.2012 am plecat destul de tarziu din Timisoara, in jurul orei 17.

  La ora 19 am parcat masina in Saua Jigorea si am inceput traseul spre Statia meteo Cuntu unde meteorologul de servici (George) ne astepa cu focul facut in camera.

           
                       fotografie facuta in noapte pe traseul spre statia meteo Cuntu


  La ora 21 am ajuns la statia meteo, unde ne-am cazat ( pretul este de 25 lei/nopate iar lemnele pt foc sunt la discretie).Consider ca pretul pt cazare este un pret corect tinand cont ca electricitatea este asigurata de un generator pe benzina, nu exista 'portie' pt lemne de foc (te servesti singur din subsolul cladirii), exista toaleta in cladire, apa curenta (apa captata de la izvorul de langa statia meteo prin cadere) si daca vorbesti cu meteorologul care este de servici poti avea acces si la bucatarie.
  Noi speram sa avem parte de zapada, dar din pacate vineri cand am ajuns la Cuntu nu era.
  Pt a doua zi ne-am propus sa urcam pe Vf.Tarcu (2190m) urmat pe banda rosie.

inainte de plecarea pe traseu

 Sambata dimineta cand ne-am trezit am avut parte de o surpriza: peste noapte a nins, deci era pt prima data cand urcam spre Vf.Tarcu pe zapada, se pare ca nu ne-am luat parazapezii degeaba.

                                                                 peisaj de iarna


  Pe traseu am plecat destul de tarziu ( in jurul orei 11) si pe masura ce am iceput sa urcam a inceput sa se lase si ceata, ccea ce ne-a facut sa ne intrebam daca vom ajunge sau nu pe Vf.Tarcu.

una din pauze facute la panouile de informare turistica

  Pe traseu am observat ca exista panouri de informare turistica ( cred ca in total sun 12), ceea ce ma bucura si totodata insemna ca in zona se investeste timp si bani.Speram ca nu vor fi di distruse de peroane care se intituleaza 'turisti'.

                                           prietenul cel mai bun al omului

  Pe traseu ne-am intalnit cu un prieten de-al meteorologului George ce era cazat tot la Cuntu si care avea un prieten care isi consuma energia pe munte.

ceata din ce in ce mai densa

  Dupa cum am spus si un pic mai devreme, cu cat urcam mai mult cu atat ceata era mai densa.Cand am aujuns inainte de creasta care merge in Saua Plaiului am decis sa ne oprim pt o scurta pauza si sa mergem inapoi spre Cuntu.Am facut cateva poze si am pornit inapoi la drum.

noi doi

s-a ridicat si ceata pt cateva minute

disparand in neat

  Pe la ora 16 am ajuns inapoi la Cuntu.Spre seara am stat un pic la povesti cu George in bucatarie iar cu putin inainte de ora 23 ne-a anuntat ca se duce sa opreasca generatorul de curent.

  Cum noua inca nu era somn si luna era sus pe cer, ne-am hoarat sa iesim afara sa facem o sedinta foto care a durat pana in jurul orei 1 am.

                      cu spatele spre Vf.Tarcu

                                                                           langa Cuntu, cu Vf.Tarcu in spate

nu e zi, e noapte

dovada ca e noapte sunt stele din depatare

poza de grup

  A doua zi (duminica) ne-am trezit, ne-am impachetat rucsacii si am plecat spre Timisoara.

Zapada de ieri a inceput sa sa topeasca iar pana am ajuns in Timisoara nu am mai avut zapada de loc.

am pornit spre masina ( timp estimat 1.45 h)

Vf. Tarcu in departare

 Incet, incet am lasat zapada in urma noastra si am trecut de la iarna la toamna ( si noroaie).

si copacii au rucsaci

suntem doar noi

am trecut de la iarna, la tomna si acum la primavara

(oare vara vom avea pana la masina ? )

privind in urma la traseul pe care am venit

Baile Herculane( 06-08.10.2012)

  Sambata la ora 9 am am plecat din Timisoara spre Baile Heculane pt a sarbatori ziua de nastere al lui Dani si 2 ani de casatorie.
  Am ajuns la ora 12 in Herculane (datorita faptului ca s-au facut centuri de ocolire a oraselor Lugoj si Caransebes, drumul s-a "scurtat" cu minute bune) si ne-am cazat pt doua nopti la Pensiunea Argus cu 60 ron camera/noapte.
  La ora 12.30 am plecat spre Cascada Vanturatoarea.Pt a ajunge la cascada trebuie sa iesim din Herculane si sa urmarim km 12 unde se afla un pod de beton.De la podul de beton incepe traseul care dus-intors se parcurge in aprox 3 ore ( atat am facut si noi pe traseu).
  De la inceputul traseului am avut parte de insotitori pe 4 picioare, adica de o turma de capre si un pui de ciobanesc care ne-au insotit pana aproape de cascada.

caprele ce ne urmareau                                                           puiul de ciobanesc 

   Intr-un final am ajuns si la Cascada Vaturatoarea care din lipsa ploilor din acest an era cam secata (vom reveni prin martie,aprile ca sa o vedem cu debit mai mare de apa).

                                      Cascada Vanturatoarea ( cu un debit foarte mic de apa)

sustinand o parte din cascada ( la fel ca in Retezat)

debitul de apa vazut de sub cascada

  Asta a fost tura de sambata.

  Duminica am facut tot un traseu scurt cu plecare din spatele Hotelului Ferdinand.Am ales traseul Hotel Ferdinand-Izvorul Munk-Pestera cu Aburi-Grota Haiducilor ( marcaj punct galben si triunghi albastru).

In total traseul ales a fost de 3-3,5 ore, cu pauze pt poze.

       punctul de belvedere de dinainte de coborarea spre Pestera cu Abur

Pestera cu Abur 

 punctul de belvedere de langa Pestera cu Abur

drumul auto "merge"paralel cu raul Cerna

 Am cobarat de la Pestera cu Abur in spatele bisericii Catolice si am mers spre Grota cu Abur care se afla la cateva sute de metri de Hotel Roman.

  In ultima vreme s-au reamenajat caditele cu apa termala de langa Hotel Roman, noi nestiind ca s-au reamenajat nu am facut baie in ele, dar urmeaza la umatoarea vizita la Herculane.

  In interiorul Grotei Haiducilor am gasit cativa lilieci, mai mici si mai mari.

                                      

         liliacul mare                                                                liliacul mic (care era mai rusinos sau somnoros)

 Ziua de luni a aveam in plan doar pt vizitarea statiunii, dar pana la urma am fost si  in Cheile Corcoaia si barajul lui Iovan.
  Ziua de luni a fost destul de friguroasa cu tempeatura de aprox 10-12 grade Celsius si vant fata de zilele trecute cu soare si temperaturi de peste 25 grade Celsius.

o masina firma IFA  Multicar cu numele soferului 

(tipic romanesc)

  Am vrut sa vizitam si muzeul aflat in cladirea fostului Cazino.Am aflat ca muzeul s-a inchis de cativa ani iar cladirea a fost cumparata, in prezent se fac lucrari de renovare.La asa zisa intrare in muzeu am dat peste inginerul de santier (dl.ing.Craciunescu) care ne-a permis sa intram in fostul muzeu ca sa facem cateva poze.

            











                                               

detalii din fostul muzeu de pe tavane si pereti

  E pacat cum un fost Cazino si un fost muzeu au putut fi cumparate si cum au ajuns in paragina si reconditinate cu ajutorul placilor de rigips si a unor zugraveli fara personalite.

 Am mai vizitat si fostele bai austriece denumite si foste bai Neptun pe exterior deoarece acestea sunt inchise de foarte multi ani, dar in partea dreapta a cladirii (cum se sta cu fata la cladire) peretele este spart si noi am intrat ca sa vedem ce este inauntru.
 Am descoperit o incapere cu un bazin mare urmata de un hol lung unde erau stanga-dreapta bazine individuale pt tratamente.
                                     

           detaliu de pe cladire                                                               o parte din coridor

                  Desi pare ca suntem in exterior, de fapt este coridorul fara sfarsit din interiorul bailor Neptun

Drumul nostru a pornit spre Cheile Corcoaia.Ca se se ajunga la aceste chei se trece prin 3 judete Caras-Severin, Mehedinti si Gorj,se trece prin Cerna Sat, iar la iesirea din Cerna Sat pe partea dreapta a drumului gasim Cheile Corcoaia care au o lungime de aprox 300 m.

  Pe cat de scurte pe atat de spectaculoase.

casuta parasita de langa Cerna Sat

Acesta casuta avea o camera cu soba si o mica bucatarie.

Cheile Corcoaia

spectaculoasele Chei Corcoaia

raul Cerna prin Cheile Corcoaia

  Pt a ajune la barajul lui Iovan se continua drumul auto de la Cheile Corcoaia si dupa aprox 7,5 km se ajunge la acesta.Interesant la acest baraj este faptul ca exista o palnie de supraplin in drept cu barajul.Fiind interzis accesul pana langa palnie nu am facut poze cu acesta, dar exita multe poze pe internet.

m-tii Godeanu vazuti pe pe baraj

Retezat (Peleaga) (14-15.07.2012)

Data: 14.07-15.07.2012

Traseu:*Timisoara-Poiana Pelegii (220 km)

            *Poiana Pelegii (1633 m)-Lacul Bucura (2041 m) (2 ore)(3,2  

              km)

            *Lacul Bucura (2041m)-Vf Peleaga (2509 m)- Coltii Pelegii-   

            Custura Bucurei (2370 m)-Curmatura Bucurei (2206 m)-

            Lacul Bucura (2041m)-5,5 ore

Surse de apa:Lacul Bucura ( un mic izvor langa cabana Salvamont)

In week-end-ul cu ziua mea ne-am hotarat sa plecam doar noi doi in Retezat.Planul era sa plecam de vineri si sa urcam pana la lacul Bucura.Cum planul nu s-a potrivit chiar la fix din cauza unor probleme la Willy al nostru , am plecat sambata (14.07).

Google Earth ne-a "spus" ca pana in Poiana Pelegii din Timisoara avem 202 km care in realitate au fost 220 km, dar ce conteaza cativa km in plus cand mergi in Retezat. :)

In jurul orei 14 am ajuns in Poiana Pelegii (la barajul lacului Gura Apei este o bariera unde se plateste o taxa de parc de 5 lei/persoana si 7 lei/masina si de aici exact 19 km pana in Poiana Pelegii).

.

Willy

In Poiana Pelegii plin de masini, chiar nu ma asteptam sa fie asa de aglomerat, poate din cauza week-end-ului.

Din Poiana Pelegii pana la Lacul Bucura am facut 2 ore (pe indicatoarele de marcaj scrie 1,5-2 ore) in conditiile in care eram destul de incarcati cu rucsaci si cort.

Traseul pana la Bucura nu este greu de parcurs, dar toata lumea stie ca eu obosesc cel mai repede si am nevoie de muuulte pauze :) pe orice traseu.

Traseul spre lacul Bucura incepe prin padure cu o urcare de 5-10 minute iar dupa aproximativ 25-30 minute se iese din padure si ne

putem bucura de peisajele montane.In continuare urmeaza sa vedem pe partea stanga a drumului lacurile Lia, Ana si Viorica iar traseul ne ofera cateva urcari umate de poteci drepte, numai bine cand incepi sa obosesti urmeza portiuni mai lejere.

Deci cum spuneam, dupa 2 ore am ajuns, dar inainte de ultimul urcus(Dani mergea inaintea mea) de unde se vede lacul, imi spune ca mai avem inca vre-o 2 urcusuri si am ajuns.Nu stiu ce fata am facut dar Dani mi-a spus ca glumeste si ca am ajuns, in clipa urmatoare m-i s-a descretit si fruntea si m-am bucurat ca am ajuns.

pauzele luuungi si dese......

La lacul Bucura plin de corturi (era si normal sa fie multe tinand cont ca si in Poiana Pelegii erau multe masini), noi am numarat 35.Dupa instalarea cortului ne-am plimbat un pic pe langa lac, eu mi-am setat altitudinea la ceas, ne-am luat apa si am inceput sa facem poze.

Mi-a placut faptul ca au venit 2 persoane de la cabana Salvamont care ne-au trecut intr-un registru, ne-au intrebat ce trasee vom face si cat vom sta si in plus ne-au raspuns la intrebarile noastre legate de trasee si timp de parcurege a lor.

indicatoarele de la Bucura

Gentiana

cabana Salvamont

potcoavele de la cabana

setarea altitudinii

noi doi

spre Peleaga mergem maine

custura Bucurei

Ne-am propus ca a doua zi (duminica) sa ne trezim cat mai devreme ca sa putem sa facem un traseu mai lung si apoi sa ne strangm cortul si sa plecam spre Timisoara.

De trezit am reusit sa ne trezim de abia pe la ora 8, pana am mancat si am luat apa s-a facut ora 9 si am plecat spre Peleaga.

Planul era vf.Peleaga, Custura si Curmatura Bucurei si eventual vf BucuraII.

Pe BucuraII nu am mai apucat sa le mergem din cauza multelor pauze de odihna (pt mine) si poze (pt Dani).

Traseul incepe de langa cabana Salvamont si izvorul de apa si pe aproapa toata durata lui se vede lacul Bucura in spate.

                                  

                                                            lacul Bucura pe fundal

Dupa aproximativ jumatate de ora se ajunge la o inimioara facuta din pietre, iar de aici traseul continua spre dreapta urmand si urcari mai abrupte decat pana acum.

                                        

                                                            am gasit o inimioara

Intre inimioara si urcusul ce urma spre dreapta am facut o mica pauza unde Dani a vazut o marmota, denumita de mine "marmot" deoarece ulterior au aparut si 2 marmote mai mici( in poze apare doar un "marmotel", celalat nu a vrut sa fie vedeta).

"marmotul"

                                                                                  "marmotelul"

De la mica vale unde am vazut marmotele ( ce erau in vacanta, nu inveleau ciocolata Milka :) ) incepe doar ascensiune pana in varful Pelegii iar noi am facut aprox o ora.

 Dupa 2 ore am ajuns in sfarsit pe vf Peleaga.

                                   

                                                         

                            vf Pelega ( al saptelea varf muntos din Romania si cel mai inalt din Retezat)

                             

                                                                       noi 2 pe Pelega

                                                                                                                                         

Dupa binemeritata pauza de poze am plecat spre Coltii Pelegii, Custura si Curmatura Bucurei urmand traseul cruce galbena si apoi linie rosie.Traseul de la vf Peleaga spre Coltii Pelegii incepe cu un mic hop printre pietre si bolovani si se continua cu o poteca care trece pe sub Coltii Pelegii. 

                            

                                             bolovanii si crucea galbena

                                    

                                                     poteca de sub Coltii Pelegii

                                        

                                                           greu de sutinut pietrele :)

                                   

                                               un pic de zapada in iulie

                                  

                                                            albinuta harnicuta

                                                 

               

                                              

                                  

                                  de la Custura Bucurei avem doar de coborat pana la lacul Bucura

                                              

                    poteca si hau ( inspre dreapta se merge pt vf Retezat, lacul Pietrele, cabana Pietrele)

                      

                                                  curmatura Bucurei(2206 m)

De aici am luat hotararea sa coboram spre lac deoarece nu mai aveam timp sa mergem pe Bucura II.

La coborare cred ca toata lumea se intalneste cu vacutele (ce dau lapte pt ursul ce face ciocolata Milka pt mormotele de mai sus).

Ca norocul ursul nu era de gasit :) .

                                                     

                                                                   iepuras?..nu..e o vacuta

                                       

                  fericti la finalul traseului ce am reusit sa facem aproape tot ce ne-am propus

Inainte sa ajungem la cort ne-am intresectat cu un catel ce ducea cateva felii de paine in gura, probabil pranzul si cina din ziua respectiva.

                              

                                                                 catelul pofticios

                                     

                                             o parte din traseele ce pleca de langa lacul Bucura

                                                 

                                                                    cortul nostru

                                  

                                                        ce se vede dimineta din cort

                                  

                                                           la predarea "camerei"

De la lacul Bucura pana in Poiana Pelegii am facut tot 2 ore cat la urcare iar pe drum au inceput si cativa stropi de ploaie.Pana ne-am luat pelerinele ploaia s-a si oprit.

                                                        

                                                                                Poiana Pelegii

                        

                                             Willy la barajul de la lacul Gura Apei

Sper ca s-a observat ca am inceput pozele cu Willy si am terminat cu Willy, deoarece fara el nu prea plecam de acasa :)